Omul de afaceri George Pădure, fost primar al Sectorului 1 al Capitalei în perioada 1996 – 2000, a depus o plângere penală la Direcția Națională Anticorupție (DNA) împotriva Libra Internet Bank SA, dar și a lui Andrei Siminel, miliardarul care controlează – prin intermediul NCH Advisors – această bancă.
George Pădure lansează acuzații grave în această plângere penală, transmițând și un comunicat în care precizează că reprezentanții Libra Internet Bank, ”cu complicitatea unor funcționari (lichidator judiciar, evaluatori etc.), au urmărit să preia, în mod ostil, Hotelul Expocenter” – un proiect imobiliar pe care acesta l-a dezvoltat.
Prejudiciul provocat se ridică, spune omul de afaceri, la 11 milioane de euro, prezentând, punctual, și cum s-a ajuns într-o astfel de situație (URMĂREȘTE INTERVIUL INTEGRAL PE YOUTUBE).
Omul de afaceri George Pădure acuză Libra Internet Bank și – implicit – pe Andrei Siminel, de:
”Era și timpul ca Andrei Siminel să răspundă pentru tot ce a făcut în ultimii 30 de ani”, a transmis George Pădure la finalul acestui comunicat.
GÂNDUL l-a contactat pe fostul primar al Sectorului 1 al Capitalei, pentru a obține, ÎN EXCLUSIVITATE, informații despre această situație controversată, iar acesta ne-a declarat că prima filă a scenariului a fost scrisă în anul 2014.
A dorit, inițial, să obțină un credit pentru pentru dezvoltarea unui proiect imobiliar în Ghencea, a apelat la Libra Internet Bank, numai că – după 6 luni de analiză – a fost refuzat.
”Speța o reprezintă modul în care s-a derulat colaborarea mea cu Libra Bank, o bancă pe care o controlează, în proporție de 94%, prin grupul NCH, Andrei Siminel. Recunosc că, de-a lungul timpului, am avut multă încredere în bănci, pentru că aproape 30 de ani n-am pățit nimic. Asta în pofida faptului că au mai fost probleme, că a existat o tranziție… Am plătit orice credit pe care l-am contractat. Țin minte, spre exemplu, că ultimul credit pe care l-am luat a fost unul de 22 milioane de euro, de la Bancpost, pentru o perioadă de 5 ani, iar în 2 ani l-am returnat. Am construit celebrul ansamblu Metropolis, în Bucureștii Noi.
Cunoscând banca și cunoscându-l inclusiv pe Andrei Siminel – îl știam din tinerețe -, am apelat pentru un credit, inițial, pentru dezvoltarea unui proiect imobiliar în Ghencea. După 6 luni de analiză, ceea ce mi se pare și acum foarte mult, mi-au spus că nu au încredere în acest proiect și că nu vor să-l facă.
În același timp, exista pe piața imobiliară un hotel care era scos la vânzare. Este vorba despre fostul hotel «Diplomat». Și am zis atunci: «O să-l iau». Eu sunt de meserie, de la 15 ani am plecat de acasă și nu am făcut altceva decât hotelărie, ca să spun așa, și restaurante. Am depus imediat banii, dispuneam de bani pentru a-i investi, și am plătit avansul la această preluare a hotelului aflat în faliment. Am plătit 300.000 de euro, totul se întâmpla în 2014.
După ce mi-au refuzat acel proiect imobiliar din Ghencea, m-am dus din nou la Libra Bank. Și le-am spus că am preluat un hotel și i-am întrebat dacă mă pot ajuta cu finanțarea. Am depus dosarele în mai multe locuri, dar Andrei Siminel a fost primul care a spus «Da». Și mi-a spus: «Știi care este culmea, George? Că am vrut și eu să îl iau, dar tu ai fost mai iute»”. La momentul respectiv, n-am băgat prea mult în seamă o astfel de afirmație”, își amintește George Pădure.
Omul de afaceri George Pădure își amintește că a oferit, drept garanție, locuințele pe care le deținea la vremea respectivă, inclusiv hotelul pe care îl preluase.
A reușit să obțină de la Libra Internet Bank un credit în valoare de 3.000.000 de euro, numai că, până când avea să primească finanțarea, a început să renoveze hotelul cu banii săi. Care, evident, s-au terminat la un moment dat. Și, între timp, Andrei Siminel declanșase unele discuții din care reieșea că ar fi dorit el să preia hotelul, în întregime.
”S-au apucat de dosar. Le-am spus că am nevoie de 3.000.000 de euro, iar hotelul are o valoare de 7-8 milioane de euro. Mai mult, i-am spus lui Siminel: «Îți dau toate garanțiile pe care le am, toate casele mele. Uite, îți dau patru case. Îți dau și casa mea din Belgia, dar n-o să mi-o iei». «Ba da», mi-a răspuns, «o iau și pe aceasta» (n.red. – drept garanție). Și mi-a luat casele drept garanție, plus hotelul.
Finanțarea lor a constat în 3.100.000 de euro. Un credit pe 15 ani, și așa mai departe… Am semnat actele și eu, din banii mei, am început să construiesc. Se renovez hotelul. Dar, după un timp, am terminat banii.
Le-am spus: «Dați-mi din credit». Începuseră discuțiile cum să preia el hotelul în întregime. I-am spus că nu sunt de acord și discuția a căzut. Mi-a trimis un băiat pentru a negocia chestia asta. Negocierea se desfășura pe e-mail. Am refuzat și am spus că vreau să obțin creditul respectiv. Bineînțeles, în problemele legate de bancă nu intervenea direct Andrei Siminel. Aveam discuții cu el doar în anumite cazuri. Oamenii de pe filiera băncii primiseră, probabil, instrucțiuni, pentru că mi-au spus «nu se poate până nu vă vine TVA-ul». Trebuia să primesc o returnare de TVA, de la bugetul statului, în valoare de 600.000 de euro. Le-am spus, «uitați toate hârtiile, le am pe toate, dați drumul la credit. Este vorba despre statul român, TVA-ul va veni. Luați-mi dobândă pentru asta, dar lăsați-mă să accesez creditul». Mi-au spus:«Nu dăm drumul niciunui credit»”, povestește omul de afaceri.
Planul de afaceri întocmit de George Pădure prevedea ca hotelul să fie renovat în patru luni de zile.
Însă perioada s-a întins pe parcursul a 1 an și 4 luni, iar omul de afaceri a explicat – ÎN EXCLUSIVITATE pentru GÂNDUL – care au fost motivele. Mai mult, după prima lună de funcționare au apărut și… problemele cu Libra Bank.
”Creditul respectiv a fost obținut în baza unui plan de afaceri. Acest plan de afaceri prevedea ca renovarea hotelului să fie finalizată în patru luni de zile. Din păcate, această renovare a durat un an și patru luni. Până la urmă, am mai adus eu bani, dar au existat blocaje permanente. După vreo șase luni mi-au dat drumul la credit și am început renovarea și tot ceea ce era de făcut. Bineînțeles, într-o astfel de situație am început să intru în probleme. Și le-am scris celor de la Libra Bank: «Mă băgați în faliment! N-am pățit niciodată așa ceva!»
Am reușit să deschid hotelul, cum precizam, abia după un an și patru luni. Bineînțeles, un hotel nu se umple mâine, cât ai bate din palme. După prima lună de funcționare, au zis: «Plătește-ți ratele». «Stați», le-am spus, «voi m-ați întârziat foarte mult, nu vă pot plăti acum, haideți să restructurăm puțin»… Nu au fost de acord: «Nu, domnule Pădure, nu facem absolut nimic», afirmă George Pădure.
”Vine și cea de-a doua lună. Aceeași poveste. Pe urmă primesc notificare – era a treia lună – prin care mi se transmitea că banca declară scadență unilaterală a creditului și mi se cerea să returnez creditul într-un termen de 15 zile. Nu am putut. Dacă nu puteți, atunci noi o să vă luăm hotelul, mi s-a transmis de la Libra Bank. Executare imediată”
George Pădure
Pus în fața unei astfel de situații, George Pădure s-a adresat, firește, unui avocat. După ce a intrat în insolvență, Libra Bank l-a amenințat că va pierde casele care reprezentau garanție, iar ulterior au pus în aplicare executarea.
Omul de afaceri spune, acum, privind retrospectiv, că adevăratul ”scenariu” care a fost pus în practică însemna preluarea Hotelului Expocenter.
”Am mers și eu la un avocat… Am întrebat ce să fac… Intrați în insolvență, nu au voie să vă ia nimic. Bag insolvența. Atunci mi-au spus de la bancă: «O să-ți luăm toate casele». Și mi-au luat casa în care stăteam. Cu doi copii gemeni, de 6 ani, la ora șapte dimineața, 20 de jandarmi. Afară din casă. Peste două-trei luni, următoarea casă, casa din Constanța care fusese a tatălui meu și acum era a mea. A urmat altă casă, casa fostei soții, un apartament în Chitila. L-au luat și pe acela. După alte câteva luni, au luat și casa din Belgia. Și m-am trezit că mi-au luat tot.
Ne-am judecat. Ei au profitat de această situație prin încălcarea gravă a legii – și a Legii Insolvenței și a Codului Civil, am prezentat toate situațiile în plângerea penală -, iar instanța de judecată nu a sesizat. Ori prin faptul că instanța nu a sesizat din oficiu, ori prin faptul că nu s-au judecat, în final, dosarele grele, ei se apără și spun că instanța le-a dat dreptate. Totuși, hai să vedem de ce le-a dat câștig de cauză. Dacă tu vii și pui într-o hârtie o minciună și instanța îți dă OK – și nu știe că aia e o minciună -, sigur că nu e normal.
Eu am spus că mobilul acestui război a fost, de altfel, chiar preluarea hotelului”, acuză omul de afaceri.
”Sunt trei motive care susțin această acuzație”, susține George Pădure:
”Tocmai din această cauză am spus că totul a reprezentat un abuz. S-a urmărit, de la bun început, preluarea hotelului de către Libra Bank. Fiind în insolvență, au apelat la tot soiul de ilegalități”
George Pădure
George Pădure dezvăluie că administratorul judiciar care îi dăduse dreptate – în prima fază – a fost schimbat cu un alt administrator judiciar, acesta fiind ”controlat” de Libra Bank.
După această etapă, scenariul s-a desfășurat halucinant, își amintește omul de afaceri, iar o primă ”mutare” a fost schimbarea administratorului judiciar.
”În primul rând, exista un administrator judiciar (n.red. – administratorul/lichidatorul judiciar este persoana fizică sau juridică, practician în insolvență, numit mai întâi de instanță și apoi confirmat de către creditorii înscriși în tabelul de creanțe, în vederea aplicării și administrării procedurii de insolvență). Ce-au făcut? Au schimbat administratorul judiciar care mi-a dat mie dreptate. Acesta a spus că banca este vinovată de acest faliment. L-au schimbat imediat și au pus un administrator judiciar al lor. Și acest administrator, fiind de partea lor, a început să facă, bineînțeles, tot ceea ce îi cerea banca.
Când am pregătit planul de reorganizare, am zis că hotelul se compune din două părți. Egale. Eu rămân cu o parte, am spus, iar cealaltă parte o transform în apartamente. Mă costă 300.000 de euro și vă dau banii în 18 luni. Eu nu am știut că practică așa ceva băncile… Ești obligat să prezinți planul, înainte să îl depui, administratorului judiciar, băncii și creditorului majoritar. Am prezentat. «Este extraordinar, bravo! Felicitări!», spunea banca, «pentru că vor fi mulți investitori care vor dori să cumpere apartamente aici, apartamente pe care să le închirieze, să colaboreze cu dumneavoastră, cu hotelul. Faceți-le mai mici, garsoniere. Și o să câștigați pe chestia asta».
M-am reîntors la birou, am cerut arhitecților să refacă, să facem camerele mai micuțe, nu mai facem apartamente cu două camere, facem garsoniere. Mi-au ieșit cu 12 în plus. Și le-am trimis un e-mail prin care le-am mulțumit. «Uitați și planul», le-am spus. Administratorul judiciar, însă, a spus altceva. Noi contestasem prezența lui. «Știți ceva», zice, «ar trebui să vă retrageți contestația împotriva mea». I-am trimis în scris că am retras contestația. Mi-a spus să retrag și contestația depusă împotriva Libra Bank, ca să nu se supere banca. Asta-i o înșelătorie, realizez acum. M-am dus, am retras și contestația împotriva băncii. Judecătorul a menționat că George Pădure, pentru a depune mai repede Planul de Reorganizare, a retras contestația”, povestește omul de afaceri.
În anul 2018, pe data de 5 septembrie, Libra Bank a respins planul de reorganizare întocmit de George Pădure, iar rezultatul s-a materializat prin faliment. Numai că, atunci când a început vânzarea hotelului, au fost întocmite – după cum dezvăluie omul de afaceri – patru regulamente de vânzare.
În ultimă instanță, banca preia Hotelul Expocenter, ”cu 75%” .
”Peste două luni, după vacanța judecătorească – era data de 5 septembrie 2018 – are loc adunarea creditorilor pentru aprobarea acestui plan. Libra Bank respinge. Am intrat în faliment. Așa se intră, de altfel, în faliment. «Păi nu mi-ați spus chiar voi să fac așa?», am întrebat.
A început vânzarea hotelului, trebuia să vindem hotelul acum, așa spune legea. Am început să vindem activele, au făcut vreo patru regulamente de vânzare. De ce? Ca să le iasă… Vorba aceea, dăm la poartă până nimerim. A venit George Copos – ”Ana Copos”. A pus banii. «Nu, anulăm licitația». Se face alt regulament, total în favoarea băncii, în care s-a spus luăm noi, dar luăm cu 75%. Legea permite asta, dar numai în anumite situații. Ei nu se regăseau în această situație, ei trebuiau să facă 6 licitații, iar Ministerul Finanțelor ceruse să fie făcute 12 licitații. N-au făcut. Administratorul judiciar a modificat și tabelele (n.red. – de creanțe), ceea ce nu avea voie. Asta înseamnă bancrută frauduloasă, se încadrează în articol. Au luat hotelul. «Gata, suntem proprietari!» Proces-verbal etc., au venit cu 4 gealați: «Vă rugăm părăsiți hotelul». Am plecat.
Legea spune foarte clar, că într-o asemenea situație, trebuie să îi dai banii celui care este cu același rang cu tine pe tabelul creditorilor. Când tu iei active. Mai mult, chiar Codul Civil prevede – art. 850 – același lucru. Ce fac ei? Administratorul judiciar – a doua înșelăciune – îmi spune: «Acum e momentul să vă cereți drepturile, să știți. Ce luați acum, aia va rămâne». «Ceea ce vreau eu», am spus, «înseamnă 750.000 euro astăzi, eu îți plătesc în 30 de zile». «Bun», îmi spune, «faceți-le o hârtie».
La acel moment, existau încă 12 dosare civile nejudecate, de care se temeau ca de foc. Și administratorul judiciar mi-a spus că trebuie să închid cele 12 dosare, ca să îmi pot lua banii. Și să iau ultima casă, pentru că mi-o puteau lua și pe aceea. Dar prin preluarea hotelului era achitată toată datoria. «Da, dar găsesc ei cum să v-o ia», mi-a spus. I-am spus lui Cătălin Cotorogea, așa îl chema, că sunt multe lucruri care trebuie discutate. Am propus o întâlnire. Ne-am întâlnit. Au fost prezenți și avocați. Le-am spus că renunț la dosare, dar cu condiția să îmi plătească – astăzi, am specificat – și folosirea mărcilor.
Numele «Expocenter» era înregistrat la OSIM pe mine. «Cosmopolitan», înregistrat pe mine. Restaurantul «Hora», înregistrat tot pe mine. «Ori le dați jos astăzi, ori, până vindeți hotelul» – le-am spus, fiindcă doreau să îl vândă -, «îmi plătiți 50.000 de euro». Au spus că sunt de acord, că vor plăti banii respectivi, dar cu condiția ca eu să închid dosarele. Am făcut o tranzacție scrisă, am închis dosarele, mi-au dat cei 50.000 de euro. Le-am lăsat marca, nu i-am deranjat”, își amintește George Pădure.
”Urma ca ei să îmi plătească acei 750.000 de euro care se găseau pe tabel, alături de ei, se numesc creditori cu același rang de preferință. Nu i-au plătit. A trecut o lună, au trecut două, au trecut trei, au trecut patru. Mi s-a spus să stau liniștit, că ei vor să vândă hotelul și că vor da banii la momentul respectiv. Am stat liniștit. Au găsit cumpărător pentru hotel. Și văd că apare pe cartea funciară o societate din Bulgaria care semnează un antecontract”
George Pădure
Într-un final, George Pădure a depus o plângere penală la Direcția Națională Anticorupție, iar acuzațiile acestuia sunt extrem de grave.
”Dar nu mi-au dat banii. Când am văzut că urmează raportul final pentru închiderea situației, mi-am spus că trebuie să depun eu o acțiune și să îmi cer banii. Asta am făcut. S-au dus în instanță și instanța a spus «domnule Pădure, dumneata ai semnat o tranzacție prin care s-au închis toate dosarele». Am spus că renunț la toate dosarele, dar nu am spus că renunț la bani. Și nici la calitatea de creditor, fiindcă eu – și astăzi – sunt creditor. Nu am spus asta. Mi-au transmis că am spus că renunț la creanța Libra. Dar eu renunțasem la contestațiile la creanța lor. Nu scrie nicăieri că renunț la creanța subsemnatului sau a lui Pădure Gheorghe sau că dau cifra creanței, cât era…
Ce-au făcut oamenii aceștia sunt abuzuri, bancrută frauduloasă, înșelăciune, fals, de aceea am făcut o plângere penală. Am cerut și 2 milioane de euro și am depus-o la DNA”, încheie George Pădure, ÎN EXCLUSIVITATE pentru GÂNDUL.